Welcome home..

Iată-mă din nou acasă, ajunsă din nou în aceeaşi ipostază minunată, rece şi singură, în aceeaşi ţară frumoasă, dar cu oameni de rahat [marea majoritate]. Mna.. asta e. În schimb, am petrecut 3 săptămâni în Hamburg cu Adi, care au fost superbe, cu tot cu bune şi cu rele. Am avut parte de un revelion miştoc şi de zile miştoace, care sper să se mai repete, în aceeaşi formulă. Certuri, împăcări, chestii banale şi 3 săptămâni s-au scurs fără să ne dăm seama. Am văzut de nenumrătate ori centrul oraşului, am văzut şi portul, dar cel mai mult pentru mine conta că sunt cu el, nu dacă văd oraşul sau nu. Oricum, per total a fost vacanţa pe care mi-o doream, şi asta doar datorită prezenţei lui, bineînţeles. Dar cum toate au un final, a venit şi aici finalul.. Dar.. bănuiesc că nu e nimic anormal în asta..

Epic:

• E doar o tabacheră cu care am venit de acasă!
• All day, all night. \:d/
• Profi!
• I’m Johnny. You can call me anytime!
• Nu poţi avea încredere în albi!

&More & more.

P.S.: am postat această ciornă din 13 ianuarie doar de dragul amintirilor.

“Wir sind geboren um frei zu sein

Wir sind zwei von Millionen,

Wir sind nicht allein..”

This always happens to us..

Bănuiesc că nu sunt tocmai singura care nu posedă propria maşină şi nici legalitatea de a conduce una încă. Deci… presupun că şi tu, tu şi chiar tu.. mergeţi cu mijloacele de transport în comun. Nu că-i absolut minunat când dimineaţa, în metrou, când e incredibil de full şi nici nu e nevoie să te ţii de ceva că oricum n-ai unde sa cazi, fix când se închid uşile, apar câteva caractere mitologice care deschid cu mâinile goale uşile care tocmai se închideau şi sar înăuntru cu atâta seninătate pe chip. Îţi creează aşa o stare de efervescenţă.. Incredibil, nu? Şi bănuiesc că toţi am alergat măcar o dată după autobuz, tramvai sau metrou care se afla în staţie şi fix când am ajuns s-au închis uşile şi a plecat. Sau momentul în care eşti prins de controlor, reuşeşti să scapi sau primeşti amendă, te înveţi minte, îţi iei un nenorocit de “portofel electronic” si după nu te mai întreabă nici dracu’ ceva. Nu că-i minunat? Ironia sorţii. Nu că se întâmplă asta de cele mai multe ori când ne grăbim? Aşa că..putem începe prin a nu ne mai grăbi. Şi apoi..putem să ne înarmăm cu mult calm şi dispoziţia necesară, pentru a evita să ne îmbolnăvim de nervi şi să ne putem avânta pe străzile ce ne privesc mişeleşte ale Bucureştiului modern.

A new chapter

Okeeei, ca la [aproape] fiecare început de post, scriu acest “n-am mai postat de mult şi mi s-a zis să mai scriu” generic. Neeeah, de data asta o fac pentru ceea ce vreau să povestesc. Nu neapărat pt. că vreau să fiu citită [deşi îmi place], ci ca să recitesc cândva. Deci.. ce-am făcut în tot timpul ăsta? Păi.. am fost la liceu [neinteresant, nu?]. Am colegi şmecheri şi [acceptabil spre suficient] profi ca lumea. Naşpa cu poarta aia, loc unde trebuie să arăţi carnetul şi la intrare şi la ieşire [ştiu, sună stupid, da' vrea domn' bgs sa vadă dacă noi chiar ieşim la ora respectivă. În schimb, dacă ai noroc, s-ar putea să scapi doar cu un "pe tine te ştiu, ieşi"]. Totuşi, dacă ai reuşit să te strecori înăuntru fără carnet, ai grijă să te strecori afară tot fără carnet. Până acum, mă ţin de promisiune, nu chiulesc. [pe bune? cam da]. M-am băgat şi la actorie,  între liceu şi actorie avem destul timp 4 relax, aviz amatorilor de prin clasă. Mai un Kfc pe la Aviatorilor, mai un Mc pe la Romană, mai o bere în Oktober şi toată lumea-i fericită. Okei..despre liceu am cam vorbit. Am primit în urmă cu două săptămâni cel mai genial cadou din viaţa mea [nu telefon nou, haine scumpe sau alte chestii de genul]. Pe Adi. Nu-l ştiţi pe Adi? Imposibil. Dacă staţi cu mine, e cel puţin imposibil. Adi e prietenul meu din Germania. Nice, ah? Da..am mai scris despre el şi-n posturile anterioare. Lăsăm detaliile drăguţe şi amoroase pe altădată. Esenţa o constă faptul că relaţia asta vitală de un an si trei luni [fără  cinci zile], evoluează incredibil. Păi să vedem.. Cum e să vii din Germania cu avionu’ pe banii tăi, în mini vacanţa de două saptămâni? Ă, ă? You have no fuckin’ idea! Yesterday was just another day, you left awaaay. A fost blană, dac-ai ştii ce blană.. Waiting for the winter. I hope it’s gonna be a long, long winteeer, for meee. Love light shining. And now, reggae time!

Te iubesc! Now and for ever.

Amintiri în peisaj autumnal

Păi..ce să zic.. a mai trecut o vară, am mai lăsat nişte amintiri în spate. Nu pot să zic că am făcut tot ce mi-am propus vara asta, adică..n-am vazut marea, de exemplu, dar mi-am dedicat timpul celui pe care-l iubesc şi mi-a fost absoulut suficient ca să fiu fericită. Sinceră să fiu, nu-mi pare chiar atât de rău c-a trecut vara, oricum nu mai aveam ce face. Aştept să cunosc lume nouă pe la liceu. Caragiale, I’m coming. Ştiu câţiva oameni pe acolo, dar mna. Anu’ ăsta mă ţin de şcoală, cel puţin mai mult faţă de anul trecut, mult mai mult clar. Vreau să învăţ germana.. şi cel mai mult vreau să ajung în Hamburg la iarnă, scopul scuză mijloacele. I miss you! Aceeaşi bancă, acelaşi pom, sentimente sincere în acelaşi om. Au trecut prin tot felul de certuri şi împăcări şi alte teste de genu’ ăsta care merită trecute. Începe să-mi placă viaţa mea din ce în ce mai mult, nu mai e lipsită de sens, are toate sensurile pe care vreau eu să le aibă. What don’t kill me can only make me stronger, right? Nu ştiu ce faci tu, dar mie mi-e cel puţin bine. Săptămâna viitoare începe şcoalaaa. Cămaşă albă, sacou, alea alea. Nu facem şi noi schimburi de elevi cu elevi din Olanda? Am auzit că-s tare simpatici. :-” Cam atât acum, pe data viitoare. Drive carefully.

Un fel de hai cum, n-are cum să nu te complice

Okeeei..postul ăsta are ca temă muzica [aia care-mi place mie, cel puţin].

One life

Buun.. fotosinteza a avut loc. Anturaj schimbat, gândire schimbată. Am dat şi examenele alea minunate.. 9 la română, 8.10 la mate şi la bilingv 87 puncte. So..good. Spiru scrie pe mine. ) Vara asta o să fie mai blană decât toate verile de până acum la un loc. Cum să fie aşaaa? Cum să primeşti şansa, să o iei de la zero? Cum să ţi se deschidă aşa toate uşile? Să apară toate chestiile bune de-odată. Să primeşti post la redacţie, să apară ceea ce ai aşteptat un an întreg sau cel pe care l-ai aşteptat un an întreg, să intri la liceu’ la care vrei să intri, să ai concediu o săptămână şi în săptămâna aia să pleci departe cu el şi atât. Cum să-şi recâştige oamenii încrederea in tine atât de repede? Acum..sunt gata, aştept să mai treacă patru zile şi după.. pace. Ich liebe dich!

P.S.: şi în materie de muzică.. am cam lăsat rocku’ departe, în partea aia din mine pe care încerc să o uit. So.. for today:

Multe…

…au fost, multe s-au dus, multe-au mai rămas de spus şi-o să le spun. Da, dude..m-am săturat de tot, nu e cum m-am aşteptat să “fi mare”, îmi vreau copilăria înapoi,  vreau totul înapoi. La dracu’! Am distrus multe..am rănit, am dezamăgit, am greşit..şi-acum încerc să refac tot. Vreau să iau totul de la zero, să invăţ totul de la început. Vreau să mă schimb. Nu vreau ca fericirea mea să nu rănească pe nimeni, vreau ca fericirea mea să nu rănească oamenii pe care îi iubesc şi să pot să împărtăşesc cu ei măcar jumătate din bucuria pe care o simt eu. Şi clar…de acum înainte nu-mi mai calcă nimeni pe orgoliu, nu mai las atât de la mine, nu mai am încredere în atâţia oameni şi bănuiesc ca totul o să fie bine. Pe unii nu-i înţeleg la faza cu “m-ai dezamăgit”, când eu ar trebui să zic “nu, tu m-ai dezamăgit..nu poţi nici măcar să încerci să mă înţelegi”, pe alţii da, din plin.. Şi-mi pare rău c-am pierdut atâtea, dar pur si simplu nu ştiu cum să refac, atâţia oameni au ieşit din viaţa mea ca şi când n-ar fi fost acolo niciodată şi cine ar fi crezut că o să fie aşa? Dacă cineva ştie şi doreşte/poate să mă înveţe cine sunt, să nu ezite să dea un semn, că eu nu mai ştiu prea multe despre mine..şi dacă nu eu, poate există altcineva, care poate m-a cunoscut cândva.

Nu mă număr printre cei…

… ce dau în paranoia. Ce stupid eee; e sec, mai sec ca orice vin sec. Ar fi ceva dacă nu m-aş mai certa cu toata lumea, right? Da’ la dracu’, e prea greu. Lăsând problemele mele de-o parte, afară-i soare, păsărelele ciripeeesc, iarba creşte [green grass grow]. Aştept să vină vara să-mi dea înapoi stareaaa. Multe au fost, multe s-au dus, multe-au mai rămas de spus. A trecut şi Paştele, a fost cam haos un pic, aşa şi-aşa. :”>

Replici:

• -Frateee, uite ledu’ mooov.
• -Bă, ăia mai au mult de vorbit la baiee?
• -Ce lumină să ia, mă? Las’ c-am luminat-o eu destul.
• -Ăla mai respiră? Să-i ia cineva pulsuuu’. :-s
• -Gumă turboooo.
• -Eu nu dorm lângă Mafia, că dacă îl mişc în somn ăla scoate briceagu’ şi mă taie.
• -C***eeee, eu nu mai merg la biserică niciodată! M-au târât ăia pe lângă toţi sfinţii!

E deja 1 Mai, s-a deschis sezonu’ la mareeee. Şi cel mai blană e când ai cu cine să freci p*** la soaree, s-o dai din dramă în caterinci. E prăjeală de varăăă. Stai chilleanuuu’.

Back in town

Okei..se pare că n-am mai scris de multă vreme deşi n-am realizat chestia asta decât după ce au venit coişpe persoane la mine să-mi spună “Bă, Pep, când dracului mai postezi ceva?”. Nu-i panică, revenim în forţă. Ce să zic de ultima perioadă..nici nu ştiu cu ce să încep. Am fost la cLSD [Cupa liceelor la street dance b-)], la ziua lu’ vără-miu, într-o excursie unde a fost haos puţin aşa şi, dubios..mai mult am pierdut vremea pe afară. Vremurile bune din I.O.R. renasc şi par să fie şi mai bune. Prieteni noi, prieteni vechi, certuri, împăcări, panică şi pace, avem de toate [aproape]. Ahaaa..şi mâine-i vineri, am vreo 2 lei în buzunar, vreo 4-5 ore de stat pe afară şi nu prea multe persoane care să stea prin I.O.R. şi nu pe Lipscani, că..la dracu’, e vineri, doar că eu n-am hârtiile alea nenorocite fără de care nu prea poţi să faci nimic. Da’, ce? În parc nu vă mai place? ) Eh, oricum ştiu deja cu cine o să stau, da’ ziceam şi eu aşa de chestie. Acu’, Irinu’ îmi face în ciudă că e la concert moca..şi alte d’astea. [Ciornă de joi].

Da… Jesus..mi-e dor de atâtea chestii, la dracu’. [Nu totu-i făcut din mătase şi satin, d'aia tot ce-i frumos durează al dracu' de puţin..nu-i aşa?] Să vină mai repede vara, să fie iar bine..să fie iar..el. Super, o dau din fanta-n cola şi din cola-n sprite. E clar. Prăjeală. Ce trist, frate. ) Tristă viaţa, bă. )  [asta e ceva gen..râzi tu, da' nu e râsu' tău].

Şi-am terminat. V-am pupat, v-am salutat cu respectul meritat. Like..y’know. Conduceţi cu grijă chiar dacă nu aveţi maşină. Nu consumaţi legale, nu mai faceţi vânzare la Mc, [corporaţia aia o să conducă lumea; deşi mănânc şi eu la Mc], nu ascultaţi rap de căcat, nu ajungeţi în comă alcoolică, nu beţi vodka ieftină, nu fumaţi cu puşti, aveţi grijă ce faceţi când sunteţi ‘morţi’, staţi departe de maşinile de poliţie,  nu vă combinaţi cu minore dacă sunteţi majori şi orice ar fi use condoms. [şi..Vă iubesc: Bianca, Soulmate, Twix & Dovlecel]

Dar mai ales.. pe tine, te iubesc!

Şi-mi pare rău pentru “farmece”.

What ’bout Vamaia?

Okei…se pare că Vama n-o să mai fie Vamă, după cum afirmă un post pe Metalhead. De la 1 Mai, s-ar putea să nu mai avem voie cu corturile pe plaja din Vamă, respectiv singurul loc în care ne puteam simţi şi noi liberi, dacă mă înţelegeţi. Legea asta e o porcărie. Cică indivizii ăia plini de bani, care mai nou s-au plictisit de Mamaia, au venit peste noi în Vamă. În afară de asta, nici nu le convine gălăgia pe care o facem:  ‘Dubioşii ăia beţivi şi drogaţi. Tineretul din ziua de azi!’. Okei…cică ne pun ăştia să ne cazăm pe undeva, sau dacă nu, să campăm în curte [?!]. În curte să campeze mămicile voastre, că eu până n-am nisipul sub picioare, malul mării lângă mine, cum am ieşit din cort şi dimineaţa răsăritul în mare fix în faţa mea eu nu sunt mulţumită. Cică vor să o facă staţiune de lux, cu Malluri, cluburi şi alte porcării. Da’ Goblin şi La piraţi ce dracului au? Nu vă mai place Mamaia, ă? Aşa, veniţi peste noi. Staţiunea de lux, Mallul şi clubul să ţi le introduci matale undeva! Cine e de acord şi mă susţine, pe 1 Mai, să vină şi să-şi pună cortul pe plajă, ca întotdeauna! Nu-i lăsăm pe retardaţii ăştia să ne strice ce a mai rămas din Vama, nu-i aşa? NU-I AŞAAA?

Nothing but a summer jam.