Okeeei, ca la [aproape] fiecare început de post, scriu acest “n-am mai postat de mult şi mi s-a zis să mai scriu” generic. Neeeah, de data asta o fac pentru ceea ce vreau să povestesc. Nu neapărat pt. că vreau să fiu citită [deşi îmi place], ci ca să recitesc cândva. Deci.. ce-am făcut în tot timpul ăsta? Păi.. am fost la liceu [neinteresant, nu?]. Am colegi şmecheri şi [acceptabil spre suficient] profi ca lumea. Naşpa cu poarta aia, loc unde trebuie să arăţi carnetul şi la intrare şi la ieşire [ştiu, sună stupid, da' vrea domn' bgs sa vadă dacă noi chiar ieşim la ora respectivă. În schimb, dacă ai noroc, s-ar putea să scapi doar cu un "pe tine te ştiu, ieşi"]. Totuşi, dacă ai reuşit să te strecori înăuntru fără carnet, ai grijă să te strecori afară tot fără carnet. Până acum, mă ţin de promisiune, nu chiulesc. [pe bune? cam da]. M-am băgat şi la actorie,  între liceu şi actorie avem destul timp 4 relax, aviz amatorilor de prin clasă. Mai un Kfc pe la Aviatorilor, mai un Mc pe la Romană, mai o bere în Oktober şi toată lumea-i fericită. Okei..despre liceu am cam vorbit. Am primit în urmă cu două săptămâni cel mai genial cadou din viaţa mea [nu telefon nou, haine scumpe sau alte chestii de genul]. Pe Adi. Nu-l ştiţi pe Adi? Imposibil. Dacă staţi cu mine, e cel puţin imposibil. Adi e prietenul meu din Germania. Nice, ah? Da..am mai scris despre el şi-n posturile anterioare. Lăsăm detaliile drăguţe şi amoroase pe altădată. Esenţa o constă faptul că relaţia asta vitală de un an si trei luni [fără  cinci zile], evoluează incredibil. Păi să vedem.. Cum e să vii din Germania cu avionu’ pe banii tăi, în mini vacanţa de două saptămâni? Ă, ă? You have no fuckin’ idea! Yesterday was just another day, you left awaaay. A fost blană, dac-ai ştii ce blană.. Waiting for the winter. I hope it’s gonna be a long, long winteeer, for meee. Love light shining. And now, reggae time!

Te iubesc! Now and for ever.